IDFA Amsterdam: Diary Films
Prezentare curatorială de Bianca Bănică
Prestigiosul Festival Internaţional de Film Documentar IDFA Amsterdam revine la BIEFF cu un program tematic profund emoţionant şi care invită în același timp la aprinse dezbateri: DIARY FILMS: The Intimacy of Politics and the Politics Of Intimacy, proiectat cu sprijinul Programului Statul de Drept Europa de Sud-Est al Fundației Konrad Adenauer.
Conceput de Joost Daamen (selecționerul secţiunii PARADOCS), programul tematic Diary Films merge dincolo de formula tradiţională a filmului documentar, plasându-se la limita dintre film şi artă vizuală, adevăr şi ficţiune, narativ şi conceptual. Explorând tensiunile şi legăturile complexe dintre viaţa privată şi contextul politic, aceste patru scurtmetraje pun sub semn de întrebare instrumentele de reprezentare ale limbajului cinematografic şi variile nuanţe ale subiectivităţii lor inerente.
Totuşi, nu doar subiectivitatea guvernează aceste producții, ci şi subiectul auctorial al filmelor, pus în relație cu ontologia imaginii, conflicte politice contemporane sau deconstrucția unor mituri. Alternând permanent între confruntarea frontală și realitatea din spatele cortinei, filmele acestea pun în discuție problema manipulării cinematografice prin intermediul imaginii şi al sunetului. Nu există nicio poveste sigură, dar există o realitate certă în jurul nostru, observată în primă instanță prin obiectivul camerei, iar apoi o a doua oară pe ecranul de proiecţie, transformând astfel cinema-ul într-o serie de alegeri de care spectatorul devine conștient, uneori fiind chiar implicat în proces.
Din inima Războiului Civil din Liban, JULY TRIP ne aduce imagini violente ale luptelor de stradă, ale clădirilor demolate și ale oamenilor încercând să scape de sub dărâmăturile exploziilor spontane. Arătând disperarea din mijlocul haosului, alături de frica irațională a oamenilor, ce îi face să se ascundă după perdele care nu le vor oferi niciodată suficientă protecție, dar şi fotografi internaţionali determinaţi să facă acea fotografie ce va câştiga premii nenumărate, filmul aduce în prim-plan un conflict în urma căruia nu rămâne decât distrugere. Combinând tăcerea cu sunete extra-diegetice care mimează intensitatea zgomotului provocat de bombe prin muzică, Wael Noureddine declanşează reacții contradictorii din partea unui spectator lăsat să compună și apoi să analizeze imaginea frontală a victimelor, fie ele moarte sau încă în viață.
În timp ce în July Trip ni se oferă o imagine a războiului prin contactul direct al regizorului cu teroarea câmpurilor civile de luptă, în DIRTY PICTURES (HOTEL DIARIES 7) conflictul se mută undeva în afara ariei vizuale a aparatului de filmat. Proiectat în 2013 la Oberhausen, ceea ce iniţial pare a fi un SF, se transformă într-un handy-cam movie despre contrastul dintre normalitatea unei camere de hotel și anormalitatea societății din afara ei. Pornind în Bethleem și sfârșindu-se de cealaltă parte a Zidului Separator, John Smith construiește o mostră de meta-cinema amintind de Chris Marker, ce relatează experiența sa personală legată de ocupaţia israeliană din Palestina, reuşind să aducă monstrozitatea istoriei la proporţi umane. Această proiecţie este posibilă datorită spijinului acordat de LUX Artists' Moving Image.
Rămânând în sfera războiului, dar de data aceasta privindu-i pe cei ce-l iniţiază, DIARY OF SOMEONE WAITING de Judith Zdesar ilustrează rutina vieții non-eroice a unor tineri soldați care păzesc granița, pregătindu-se pentru un război care nu vine, așteptând să prindă imigranți care nu apar niciodată, distrându-se în zăpadă asemenea unor băieți de doisprezece ani veniți într-o tabără de vară. Cu umor absurd beckettian, orice simţ al autorităţii dispare atunci când soldaţii încep să se filmeze unul pe celălalt. Filmul reprezintă o descriere generică a ceea ce viața însăși devine la un moment dat: o lungă așteptare ca ceva să se întâmple. Aruncând o privire atentă care schițează observații exacte, filmul explorează sinele adevărat al acestor soldați, pe timp de pace, atunci când nu există nicio autoritate strictă sau vreun pericol iminent, atunci când ei înşişi trebuie să decidă cine sau cum să fie. Proiecţia aceasta este sprijinită de Sixpackfilm Austria.
Mergând mai adânc în sfera privată, LIMITS 1ST PERSON de León Siminiani este un film despre o dragoste pierdută în singurătatea deșertului și recâștigată prin cinema, care pune spectatorul în poziția de a se îndoi de sensul realității prezentate pe ecran. „Prin mijloace extrem de simple, dar inteligente, Limits 1st Person se joaca cu sensul ambivalent al imaginilori. Autorul reușește să inverseze complet semnificația acestora nu o dată, ci de două ori. Unde anume se găsesc limitele perspectivei privitorului, ale persoanei întai, după cum sugerează titlul? Se pare că sunt peste tot. Spectatorul poate crede ca știe ceea ce vede, dar un regizor inteligent reușește să ia acel spectator de mână și să-l poarte oriunde dorește, precum un zeu. Dacă o mizanscenă aparent atât de transparentă şi directă ca aceea a unei femei în deșert ne poate încânta în asemenea măsură, atunci cât de puternică este cu adevărat arta filmului?” (IDFA PARADOCS)
Conceput de Joost Daamen (selecționerul secţiunii PARADOCS), programul tematic Diary Films merge dincolo de formula tradiţională a filmului documentar, plasându-se la limita dintre film şi artă vizuală, adevăr şi ficţiune, narativ şi conceptual. Explorând tensiunile şi legăturile complexe dintre viaţa privată şi contextul politic, aceste patru scurtmetraje pun sub semn de întrebare instrumentele de reprezentare ale limbajului cinematografic şi variile nuanţe ale subiectivităţii lor inerente.
Totuşi, nu doar subiectivitatea guvernează aceste producții, ci şi subiectul auctorial al filmelor, pus în relație cu ontologia imaginii, conflicte politice contemporane sau deconstrucția unor mituri. Alternând permanent între confruntarea frontală și realitatea din spatele cortinei, filmele acestea pun în discuție problema manipulării cinematografice prin intermediul imaginii şi al sunetului. Nu există nicio poveste sigură, dar există o realitate certă în jurul nostru, observată în primă instanță prin obiectivul camerei, iar apoi o a doua oară pe ecranul de proiecţie, transformând astfel cinema-ul într-o serie de alegeri de care spectatorul devine conștient, uneori fiind chiar implicat în proces.
Din inima Războiului Civil din Liban, JULY TRIP ne aduce imagini violente ale luptelor de stradă, ale clădirilor demolate și ale oamenilor încercând să scape de sub dărâmăturile exploziilor spontane. Arătând disperarea din mijlocul haosului, alături de frica irațională a oamenilor, ce îi face să se ascundă după perdele care nu le vor oferi niciodată suficientă protecție, dar şi fotografi internaţionali determinaţi să facă acea fotografie ce va câştiga premii nenumărate, filmul aduce în prim-plan un conflict în urma căruia nu rămâne decât distrugere. Combinând tăcerea cu sunete extra-diegetice care mimează intensitatea zgomotului provocat de bombe prin muzică, Wael Noureddine declanşează reacții contradictorii din partea unui spectator lăsat să compună și apoi să analizeze imaginea frontală a victimelor, fie ele moarte sau încă în viață.
În timp ce în July Trip ni se oferă o imagine a războiului prin contactul direct al regizorului cu teroarea câmpurilor civile de luptă, în DIRTY PICTURES (HOTEL DIARIES 7) conflictul se mută undeva în afara ariei vizuale a aparatului de filmat. Proiectat în 2013 la Oberhausen, ceea ce iniţial pare a fi un SF, se transformă într-un handy-cam movie despre contrastul dintre normalitatea unei camere de hotel și anormalitatea societății din afara ei. Pornind în Bethleem și sfârșindu-se de cealaltă parte a Zidului Separator, John Smith construiește o mostră de meta-cinema amintind de Chris Marker, ce relatează experiența sa personală legată de ocupaţia israeliană din Palestina, reuşind să aducă monstrozitatea istoriei la proporţi umane. Această proiecţie este posibilă datorită spijinului acordat de LUX Artists' Moving Image.
Rămânând în sfera războiului, dar de data aceasta privindu-i pe cei ce-l iniţiază, DIARY OF SOMEONE WAITING de Judith Zdesar ilustrează rutina vieții non-eroice a unor tineri soldați care păzesc granița, pregătindu-se pentru un război care nu vine, așteptând să prindă imigranți care nu apar niciodată, distrându-se în zăpadă asemenea unor băieți de doisprezece ani veniți într-o tabără de vară. Cu umor absurd beckettian, orice simţ al autorităţii dispare atunci când soldaţii încep să se filmeze unul pe celălalt. Filmul reprezintă o descriere generică a ceea ce viața însăși devine la un moment dat: o lungă așteptare ca ceva să se întâmple. Aruncând o privire atentă care schițează observații exacte, filmul explorează sinele adevărat al acestor soldați, pe timp de pace, atunci când nu există nicio autoritate strictă sau vreun pericol iminent, atunci când ei înşişi trebuie să decidă cine sau cum să fie. Proiecţia aceasta este sprijinită de Sixpackfilm Austria.
Mergând mai adânc în sfera privată, LIMITS 1ST PERSON de León Siminiani este un film despre o dragoste pierdută în singurătatea deșertului și recâștigată prin cinema, care pune spectatorul în poziția de a se îndoi de sensul realității prezentate pe ecran. „Prin mijloace extrem de simple, dar inteligente, Limits 1st Person se joaca cu sensul ambivalent al imaginilori. Autorul reușește să inverseze complet semnificația acestora nu o dată, ci de două ori. Unde anume se găsesc limitele perspectivei privitorului, ale persoanei întai, după cum sugerează titlul? Se pare că sunt peste tot. Spectatorul poate crede ca știe ceea ce vede, dar un regizor inteligent reușește să ia acel spectator de mână și să-l poarte oriunde dorește, precum un zeu. Dacă o mizanscenă aparent atât de transparentă şi directă ca aceea a unei femei în deșert ne poate încânta în asemenea măsură, atunci cât de puternică este cu adevărat arta filmului?” (IDFA PARADOCS)
International Documentary Film Festival IDFA Amsterdam / PARADOCS - festival partener
Festivalul Internaţional de Film Documentar IDFA Amsterdam este unul dintre cele mai mari festivaluri de profil din lume. Un loc de întâlnire important pentru regizorii, producătorii, cumpărătorii, finanțatorii și publicul de documentar. În fiecare an, începând cu 1988, sunt proiectate peste 300 de documentare internaționale, proiecții însoțite de o gamă largă de programe off-screen. În afară de festival, IDFA găzduiește și un celebru market de co-finanțare pentru documentare, the FORUM, un market (online) pentru documentare noi, Docs for Sale, și alte evenimente conexe precum IDFAcademy. În timpul anului, IDFA sprijină cineaștii din țări în curs de dezvoltare prin IDFA Fund (fostul Jan Vrijman Fund) și organizează activități destinate atât profesioniștilor din domeniul documentarului, cât și publicului larg. Printre acestea se numără un circuit de proiecții în sălile de cinema, Best of IDFA, un label DVD, canalul online de documentar IDFAtv și câteva ateliere. Anul acesta, între 19 şi 30 Noiembrie, IDFA a celebrează cea de-a 27-a ediție.
PARADOCS este plaftorma IDFA în care sunt proiectate documentare experimentale și artă video. Secțiunea este deschisă către orice poate fi prezentat într-o sală de cinema și care se leagă de reprezentarea realității. În afară de a fi o secțiune de film, este parte din expoziția Expanding Documentary – organizată în colaborare cu Brakke Grond și IDFA DocLab. Expoziția cuprinde de asemenea (video)instalații, fotografie, teatru și perfomance-uri legate de documentar sau de reprezentarea realității.
PARADOCS este plaftorma IDFA în care sunt proiectate documentare experimentale și artă video. Secțiunea este deschisă către orice poate fi prezentat într-o sală de cinema și care se leagă de reprezentarea realității. În afară de a fi o secțiune de film, este parte din expoziția Expanding Documentary – organizată în colaborare cu Brakke Grond și IDFA DocLab. Expoziția cuprinde de asemenea (video)instalații, fotografie, teatru și perfomance-uri legate de documentar sau de reprezentarea realității.
Reprezentant - Joost Daamen
Joost Daamen este selecționer la Festivalul Internaţional de Film Documentar IDFA Amsterdam. A urmat cursurile de Film Studies la University of Amsterdam. În 2005 s-a alăturat departamentului program din cadrul IDFA. Din 2007 este selecționer al secțiunii IDFA Paradocs, destinată filmului experimental. De asemenea, este membru al comisiei consultative pentru secțiunile competitive și lucrează ca cercetător pentru programe de arhivă.
