Retrospectiva Andy Warhol - Galateca

La mijlocul anilor '60, Andy Warhol renunță brusc la pictură - deși începuse să aibă foarte mult succes cu iconicele sale lucrări pop-art - și începe să se aventureze în artele multimedia. Andy Warhol devine managerul și producătorul formației underground emergente The Velvet Underground, dar cinematografia îl atrage mai mult, el urmând să își dedice următorii 10 ani filmelor experimentale. Andy Warhol a realizat filme de avangardă cum niciun alt artist sau regizor nu a reușit înaintea sa. Filmele sale alb negru sunt non-narative şi dezvăluie fascinaţia lui Warhol pentru cultul celebrităţii. Considerat de mulţi că fiind creatorul stilulul anti-film, artistul pop a produs între 1964 și 1966 aproape 500 de filme de scurtmetraj - sau ceea ce el numea screen tests - ce aveau în rolurile principale prieteni apropiați, artiști, celebrități și modele. Apoi a filmat o serie de lungmetraje, sau mai degrabă anti-filme care contestau convențiile filmelor de până la acea dată. Aceste filme sfidau structura clasica a unui film, primul dintre acestea fiind Sleep din 1963, în care Warhol îl filmează pe prietenul său, poetul John Giorno, în timp ce doarme, deși inițial Warhol dorea să o distribuie pe Brigitte Bardot în rolul principal. Printre cele mai importante filme se mai numara și Kiss (1963), Empire (1964), Screen Test (1964), Blow Job (1964), Batman Dracula (1964), Poor Little Rich Girl (1965), Chelsea Girls (1966). În anii '70 filmele acestuia au intrat într-un con de umbră fiind retrase din circuitul cinematografelor, însă după moartea artistului, în 1987, ele au început sa fie incluse în programele muzeelor, galeriilor și festivalurilor de film din America și Europa. Filmele lui Andy Warhol au avut o influență directă asupra generațiilor de tineri cineaști și sunt astăzi acreditate de teoreticieni și critici de film ca avand o importanță decisivă în dezvoltarea cinematografiei în ultimii 50 de ani.

Sleep este primul film de lungmetraj regizat de Andy Warhol și marchează un moment de avangardă în cinematografie prin redefinirea și inversarea reprezentării visului. Nu este un film mitic sau care invocă intrarea în transă, Warhol pur și simplu îl filmează timp de șase ore pe John Giorno în timp ce doarme. În același timp, Warhol a negat mitul regizorului atotputernic în realizarea unui film: teoreticieni precum Brakhage și Kubelka au emis niște teorii prin care un film trebuie să prezinte fiecare cadru doar o singură dată, regizorului revenindu-i rolul să controleze toate aspectele rezultatului final. Prin contrast, Warhol a făcut risipă de imagini și de fapt acesta își reclamă indiferența și autonomia față de regie în sine, față de fotografie, scenografie și lumina în toate filmele sale timpurii. Se întâmpla deseori ca artistul să lase camera să filmeze și el să plece. Sleep este valoros și pentru cadrul fix (care devine un personaj) prin care spectatorul vede personajul principal cum doarme timp de șase ore.  

 
Potrivit scriitoarei Callie Angell în cartea sa The Films of Andy Warhol: Part II: „În luna iulie 1963, imediat după ce a cumpărat camera Bolex de , Warhol l-a întrebat prietenul și iubitul său, poetul John Giorno, dacă ar putea să îl filmeze dormind, iar imediat după acest moment Warhol a început să filmeze peste 100 de role în apartamentul Giorno.” John Giorno, vedeta din Sleep, și-a reamintit că o influentă importantă pentru filmul lui Warhol a fost un spectacol de dans la care acesta a participat. Spectacolul Terrain coregrafiat de Yvonne Rainer conține o secțiune solo în care unul dintre dansuri se numește Sleep. Deși Warhol nu creditat-o pe Rainer că i-a influențat decizia de a face un film cu același titlu, Warhol își amintește în Popism (jurnalul din 1980 al artistului) de acest spectacol de Yvonne Rainer pe care l-a văzut la Teatrul de Dans Judson, referindu-se la acesta ca fiind un „concert frumos”. 
 
Premiera filmului Sleep a avut loc pe 17 ianuarie 1964 la cinematograful Grammercy Arts Theater - un screening pentru un eveniment special dedicat cooperativei regizorilor de film din New York. Potrivit publicației New York Post, la screening au participat doar nouă persoane - dintre care două au plecat după prima oră. 

(Trailer)

The Empire State Building is a star!  
Andy Warhol 
 
Empire este un exemplu clasic de film experimental din perioada de început a cinematografiei lui Andy Warhol. Artistul ignoră convențiile Hollywoodiene și realizează un film care conține o singură imagine pentru o perioadă lungă de timp. Legat de producția acestui film, Warhol a declarat: „Niciodată nu mi-a plăcut ideea de a alege anumite scene și de a le pune împreună, pentru că... nu e ca în viață... ce mi-a placut la acest film conține bucăți de timp ce decurg firesc, iar fiecare moment este real.”
 
În noaptea de 25 iulie 1964, Warhol împreună cu un mic grup de artiști se îndreaptă spre un birou de la etajul 41 din zgârie-norul Time-Life Building din Manhattan, clădire ce oferea o vedere perfectă a Empire State Building, pe atunci cea mai înaltă clădire din lume. Aflat la șaisprezece blocuri distanță de Empire State Building, Warhol a folosit un aparat de fotografiat de 16mm și 10 role de 33 de minute pentru acest film de avangardă artistică. Filmarea a început la ora 20:00 și s-a încheiat la 2:30 în dimineața următoare.  
 
Warhol a captat pe peliculă cerul și luminile în schimbare ale Empire State Building de la apus până la răsăritul soarelui. La premiera filmului în luna martie a anului următor, Warhol a ales să proiecteze filmul needitat în slow motion, astfel încât filmul a ajuns să dureze mai bine de opt ore.

(Trailer)

Kiss (1963) este un film experimental regizat de Andy Warhol, care ruleaza 50 minute și prezintă 12 cupluri care se sărută fiecare timp de 3 minute și jumătate. Cuplurile surprind relații între un bărbat și o femeie, între două femei, între doi bărbați, actorul Gerard Malanga sărută atât bărbați, cât și femei, iar unul dintre bărbați este de culoare (Rufus Collins). Pentru anul 1963, aceasta a fost o declarație îndrăzneață, ce reda evaporarea identității sexuale (și rasiale) prin îndeplinirea unor vise romantice. Kiss este, probabil, primul film al artistului care a fost proiectat în public. Andy Warhol sfidează convențiile cu scenele lungi și pasionale, într-o perioadă când scenele de sărut din filmele hollywoodiene era cenzurate să nu depășească mai mult de trei secunde. Conceptul a fost probabil influențat și de filmul din 1929 The Kiss în care joacă Greta Garbo și care se pare că a fost proiectat la Cinema 16, societatea de film influentă a cineastului Amos Vogel, în perioada în care Warhol își achiziționa prima sa cameră de filmat Bolex.  
 
Scene din Kiss au fost filmate începând din 1963 și au fost proiectate în cadrului unui program cinematografic săptămânal subteran organizat de Jonas Mekas. În cele din urmă, Warhol a editat o versiune de 55 de minute, în care joacă muzicianul Ed Sanders din formația The Fugs, actorul Rufus Collins, sculptorul Marisol, artistul Robert Indiana, mai multe viitoare superstars ce vor aparea intens în filmele ulterioare ale lui Warhol. Femeia care este filmată sărutând mai mulți bărbați este Naomi Levine, despre care Andy Warhol a declarat ca este „prima mea femeie superstar”.

Galateca este o galerie de artă contemporană și design, un proiect inovator, ce alătură artiști, designeri, arhitecți, curatori și oameni de comunicare, totul pentru a oferi publicului o altfel de interacțiune de arta, un hub cultural în care să simtă că e cu adevarat implicat. Galeria Galateca e situată în inima orașului într-o clădire istorică, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“ - și poartă semnătura arhitectului Radu Teacă. Deși încă tănară în peisajul spațiilor culturale, Galateca a reușit să se plaseze pe harta națională și internațională prin proiecte multidisciplinare inedite.