RAYMOND

În Raymond, Nina Yuen creează un spațiu intim în care nota profund personală se contopește cu condiția umană în genere. Filmul reprezintă un așa zis monolog al tatălui regizoarei, dar se dovedește a fi, de fapt, o descriere indirectă a istoriei familiei acesteia. Narațiunea percutantă din punct de vedere vizual trece liber și jucăuș de la calculele cele mai stranii (precum numărul de kilometri parcurși cu mașina de la casa lor până la școală sau echivalentul în calorii al cantității de fructe pe care tatăl regizoarei le-a cules în decurs de șaptesprezece ani), la amintirii din copilăria tatălui ei și rememorări ale momentelor în care el era un tânăr tată și ea un bebeluș. La un moment dat, artista împletește ingenios subiecte profunde în țesătura narațiunii, subiecte precum originile universului, mortalitatea și trecerea timpului, acestea având un efect captivant și creând un discurs personal tandru și fermecător despre moștenirea spirituală și emoțională de care se bucură. (Adina Marin, BIEFF)