- You are here: Acasă > AMERICAN REFLEXXX
Sunteți aici
Cinema Muzeul Țăranului -
Vineri, 31 Martie, 2017 - 18:00
Cinema Muzeul Țăranului -
Duminică, 2 Aprilie, 2017 - 20:00
Premieră românească
Proiectat la Festivalul International de Film Rotterdam, American Reflexxx este un experiment social care forțează limitele dintre voyeurismul pasiv și participarea activă. O rochie albastră mulată şi decoltată, tocuri neon și o mască reflectorizantă - aceasta este armura purtată de artista Signe Pierce în plimbarea ei nocturnă de-a lungul unei esplanade, plimbare în timpul căreia pozează în atitudini provocatoare. Prezența ei androgină incită curiozitate, dezgust și confuzie. Pe măsură ce publicul devine mai numeros, sentimentele mulțimii se transformă rapid, trecând de la testare, la o agresivitate auto-justificată și lipsă de respect pentru celălalt. Intens şi neliniștitor, scurtmetrajul dezvăluie latura cea mai întunecată a mentalităţii mulţimii şi promptitudinea alarmantă cu care sunt găsite justificări pentru violență. (Diana Mereoiu, BIEFF 2017)
Regizor:
Website:
Contact:
americanreflexxx[at]gmail[dot]com
Festivaluri, premii:
- International Film Festival Rotterdam 2016
- Art Basel Miami Beach 2013
- Signes Award - Signos de Noite, Portugal 2016
- Award for Best Short - Xposed International Queer Film Festival, Germany 2016
- The Night Award - Signs of the Night International Festival, Germany 2016
Statement-ul regizorului:
Mulți pleacă de la acest film cu un sentiment de demoralizare şi dezgust față de omenire, dar nu acesta este mesajul care îmi doresc să îl ia cu ei. Vrem ca oamenii să plece de la film simţindu-se inspiraţi de şansa de a se opune obstacolelor şi să îşi folosească vocile pentru a susține ceea ce e just. Exprimarea fără teamă a convingerilor în fața nedreptății este modul de a declanșa schimbarea. (Signe Pierce)
Comentariu curatorial:
American Reflexxx aduce aminte de faimosul proiect Rhythm 0 al Marinei Abramovic, în care artista stătea nemişcată, în picioare, lângă o colecţie de obiecte pe care publicul le putea folosi după bunul plac. Ca şi acest performance, Rhythm 0 a început cu sentimentul de curiozitate şi s-a încheiat cu violenţă: „Ceea ce am învăţat”, a spus Abramovic mai târziu, „este că dacă laşi lucrurile la latitudinea publicului, pot merge până într-acolo încât să te ucidă”. În cazul de față, procesul este facilitat de faptul că Pierce poartă o mască. Este literarmente lipsită de chip; oricine o priveşte se vede doar pe sine însuși. Faptul ca fața artistei e o oglindă face ca reflexia agresiunii să fie propagată înapoi către privitorul agresiv. Pierce nu face nimic ca să provoace – uneori se mişcă în mod sugestiv, dar în mare măsură nu face altceva decât să meargă. Însă pentru cei care o hărţuiesc, însăşi existenţa ei e interpretată ca un act de agresiune. Este ceea ce se întâmplă cu orice minoritate sau grup oprimat – simpla lor prezență provoacă violență. (Tom Hawking, Flavorwire)
Mulți pleacă de la acest film cu un sentiment de demoralizare şi dezgust față de omenire, dar nu acesta este mesajul care îmi doresc să îl ia cu ei. Vrem ca oamenii să plece de la film simţindu-se inspiraţi de şansa de a se opune obstacolelor şi să îşi folosească vocile pentru a susține ceea ce e just. Exprimarea fără teamă a convingerilor în fața nedreptății este modul de a declanșa schimbarea. (Signe Pierce)
Comentariu curatorial:
American Reflexxx aduce aminte de faimosul proiect Rhythm 0 al Marinei Abramovic, în care artista stătea nemişcată, în picioare, lângă o colecţie de obiecte pe care publicul le putea folosi după bunul plac. Ca şi acest performance, Rhythm 0 a început cu sentimentul de curiozitate şi s-a încheiat cu violenţă: „Ceea ce am învăţat”, a spus Abramovic mai târziu, „este că dacă laşi lucrurile la latitudinea publicului, pot merge până într-acolo încât să te ucidă”. În cazul de față, procesul este facilitat de faptul că Pierce poartă o mască. Este literarmente lipsită de chip; oricine o priveşte se vede doar pe sine însuși. Faptul ca fața artistei e o oglindă face ca reflexia agresiunii să fie propagată înapoi către privitorul agresiv. Pierce nu face nimic ca să provoace – uneori se mişcă în mod sugestiv, dar în mare măsură nu face altceva decât să meargă. Însă pentru cei care o hărţuiesc, însăşi existenţa ei e interpretată ca un act de agresiune. Este ceea ce se întâmplă cu orice minoritate sau grup oprimat – simpla lor prezență provoacă violență. (Tom Hawking, Flavorwire)