- You are here: Acasă > DARK ADAPTATION
Sunteți aici
Cinema Muzeul Țăranului -
Miercuri, 28 Martie, 2018 - 21:00
Cinema Elvire Popesco -
Sâmbătă, 31 Martie, 2018 - 16:00
Imagine:
Chris Gehman
Montaj:
Brian Kent Gotro
Coloană sonoră:
Graham Stewart
Producător:
Chris Gehman, Kitab Al-Manazir
Premieră românească
Titlul filmului se referă la modul în care ochiul uman se adaptează la condiții de întuneric, devenind mai sensibil la nivele de luminozitate scăzută. Lucrând într-un studio întunecat, cu o singură sursă de lumină și filmând pe peliculă pozitivă de 16mm, Gehman explorează fenomene vizuale aflate la limita perceptibilității, creând imagini corespondente celor experimentate cu ochii închiși. Filmul avansează ideea că imagini puternice pot fi generate chiar de sistemele corpului însuși; în acest sens, Dark Adaptation reprezintă traseul epic al unei călătorii interioare. (Berlinale Forum Expanded)
Regizor:
Contact:
cgehman[at]sympatico[dot]ca
Festivaluri, premii:
- Berlin International Film Festival 2017
- Toronto International Film Festival 2016
- International Festival of Independent Cinema Lagofilmfest, Italy 2017
- International Festival Of Films On Art Montréal 2017
Comentariu curatorial:
La festivaluri, criticii văd filme atât de multe, încât ajung adesea să identifice teme și tipare comune. De obicei, acest lucru se întâmplă în cazul filmelor narative, însă anul acesta, vizionând lucrările de avangardă, am făcut o descoperire. 2016 este Anul Culorilor Saturate. Judecând după noile producții ale unora precum Sky Hopinka, Sophie Michael, Terra Long și acum și Chris Gehman, secțiunea Wavelengths își va conecta spectatorii la nuanțe de roșu aprins și de smarald, la galbenuri albicioase și calde și îi va scufunda în întregime în albastru-cobalt. Spre deosebire de celelalte filme, Dark Adaptation oferă numai și numai culoare, care capătă fluiditate și striații pe măsură ce e filtrată pe ecran. Amintind în mod vizibil de filmele-mandala abstracte ale lui Jordan Belson, Dark Adaptation își provoacă frecvent spectatorul să se întrebe cum a reușit Gehman să transpună pe celuloid niște forme semi-solide de culoare – fie că vorbim despre tipare ale fumului prin care răzbat lumini și compoziții vâscoase, sau despre manipularea exercitată ca printr-un fel de printer optic. (Michael Sicinski, Mubi Notebook)
La festivaluri, criticii văd filme atât de multe, încât ajung adesea să identifice teme și tipare comune. De obicei, acest lucru se întâmplă în cazul filmelor narative, însă anul acesta, vizionând lucrările de avangardă, am făcut o descoperire. 2016 este Anul Culorilor Saturate. Judecând după noile producții ale unora precum Sky Hopinka, Sophie Michael, Terra Long și acum și Chris Gehman, secțiunea Wavelengths își va conecta spectatorii la nuanțe de roșu aprins și de smarald, la galbenuri albicioase și calde și îi va scufunda în întregime în albastru-cobalt. Spre deosebire de celelalte filme, Dark Adaptation oferă numai și numai culoare, care capătă fluiditate și striații pe măsură ce e filtrată pe ecran. Amintind în mod vizibil de filmele-mandala abstracte ale lui Jordan Belson, Dark Adaptation își provoacă frecvent spectatorul să se întrebe cum a reușit Gehman să transpună pe celuloid niște forme semi-solide de culoare – fie că vorbim despre tipare ale fumului prin care răzbat lumini și compoziții vâscoase, sau despre manipularea exercitată ca printr-un fel de printer optic. (Michael Sicinski, Mubi Notebook)