Pornind de la o serie de peisaje captate pe film, realizate în timpul propriilor călătorii cu trenul, regizorul inițiază un proces de explorare a vieților surprise în trecere, încercând astfel să descopere ce are loc în spatele pereților de sticlă, în spatele unei priviri străine. PANG-CHUAN HUANG vizitează locuitorii peisajelor alienante, fotografiate întâmplător cu un an în urmă de pe geamurile trenurilor în care călătorea și ne prezintă poveștile vieților lor de zi cu zi, cărora le atribuie o anumită poezie a cotidianului. Treptat devine clar că privitorul e la fel de străin față de cel privit, precum e și cel privit față de privitor. Compus din fotografii alb-negru și momente înregistrate pe peliculă de opt milimetri, LAST YEAR WHEN THE TRAIN PASSED BY e un omagiu adus celuloidului, căruia îi conferă șansa de a salva un trecut uitat și de a reduce distanța dintre două tipuri de alienare. (Emil Vasilache, BIEFF 2019)
Despre Radiohead, problema Palestinei și a puterii individuale, cuprinse într-o conversație telefonică personală, peste mări, dintre regizorul palestinian MAHDI FLEIFEL și o cunoștință de-a sa de aceeași naționalitate. Vocile ușor tensionate, uneori împăciuitoare, discută una dintre cele mai complexe probleme etice ale Germaniei contemporane – țară în care înțelegem că se află regizorul – probleme legate de o eventuală obligație morală a Europei de a susține Israelul și poziția Occidentului față de politica de austeritate a statului Israel față de Palestina. Filmări pe peliculă ale apartamentului regizorului, plin de pete de lumină, sunt juxtapuse imaginilor de arhivă ce înfățișează lupta palestinienilor, generând un contrast între universul de intimitate și siguranță și problema unui spațiu incert pe care cei doi interlocutori îl numesc „acasă”. (Emil Vasilache, BIEFF 2019)
Compus din trei capitole, gândit să funcționeze atât ca instalație video cât și ca film, FREEDOM OF MOVEMENT prezintă momentul istoric în care Abebe Bikila, alergătorul african de origine etiopiană câștigă medalia de aur la maratonul Olimpic de la Roma în 1960, după 25 de ani de la invazia Etiopiei de către Italia fascistă. Apoi, sunt puse în legătură libertatea de mișcare și triumful emancipator al Etiopiei asupra colonialismului cu criza actuală a refugiaților. De ce fugim? se întreabă o voce din off în timp ce imagini de arhivă cu Bikila alergând în picioarele goale sunt juxtapuse cu imagini înfățișând opresiunea fascistă. (Emil Vasilache, BIEFF 2019)
În anii ’80 regele cartelurilor columbiene Evaristo Porras, în dorința de a-și etala opulența, construiește în sudul Columbiei o replică a conacului din celebrul serial american de televiziune Dynasty. LAURA HUERTAS MILLÁN prezintă ruinele acestei replici cu ajutorul vocii unui localnic care pare să-l fi cunoscut pe interlop și care vorbește despre luxul vieții traficanților, despre decadență și perimare. Îmbinând fragmente din serialul american cu filmări ale ruinei în starea sa actuală, MILLÁN subliniază existența a două moduri paralele de reprezentare a unei realități construite și ilustrează influența culturală pe care Statele Unite o au asupra Americii de Sud. (Emil Vasilache, BIEFF 2019)
Filmul denotă o stilizare a priori, dată de însăși dorința de a documenta o eclipsă. Sunetul pașilor în iarbă sau mișcările apei în jurul corpului unei persoane reale – operatorul filmului – devin aici semne ale subiectivității unei prezențe neliniștitoare care mișună printre crengi și vreascuri, privind un întuneric atât de bizar, dublat de o lumină asemenea. Pe de altă parte, avem un soare îndepărtat dar nu absent, a cărui privire de ansamblu nu poate vedea ceea ce mișună pe pământ. Un dialog al privirilor între soare și toate celelalte prezențe care nu sunt soarele, deci se află la capătul opus al luminii. (Emil Vasilache, BIEFF 2019)
