LUX Artists' Moving Image

Into All That Is Here explorează noțiunea de dorinţă carnală după traversarea unei perioade întunecate. Cu acest film, Prouvost continuă explorarea temelor din Wantee, o poveste despre bunicul ei. De data aceasta, artista se axează pe pătrunderea în interiorul subconştientului acestui personaj, mergând adânc în fanteziile sale, aşa cum o insectă sau păsăre sunt atrase de polenul unei flori şi, odată ajunse la ea, îi induc răsfăț și plăcere.  Filmul construiește o atmosferă caldă și alunecoasă şi redă senzația de ușurare de după o perioadă îndelungată de întuneric, dând impresia privitorului că tocmai penetrează o floare lipicioasă şi transpirată, până ce imaginile ard și dispar. (Diana Mereoiu, BIEFF 2018)

If It Was este o intervenție lo-fi a subconștientului ludic și copilăros al artistei Laure Prouvost în spațiul muzeal, pe care îl reimaginează ca pe un teritoriu unde vizitatorul își poate da frâu liber impulsurilor și dorințelor. Această democratizare este redată în stilul obișnuit de montaj al lui Prouvost, cu asociații libere și vizualuri tactile, unde inventivitatea ireverențioasă netezește colțuri arhitectonice, aduce ore de zumba în muzeu și încurajează atingerea exponatelor (sărută dacă vrei!). Pe măsură ce alunecăm din ce în ce mai adânc prin gaura-de-iepure, la îndemnurile șoptite ale naratoarei, asocierile de idei se leagă tot mai rapid, crescând în spirală către sublim. Acest vârtej înșelător de simplu de artă naivă ne conduce în culisele creației artistice, lasând suficient spațiu pentru jocul mintal și senzorial, purtându-ne în cele din urmă către lumina trancendenței. (Andrei Tănăsescu, BIEFF 2017)

Proiectat în 2013 la Oberhausen, ceea ce pare a fi începutul unui film SF (un tavan filmat într-un cadru fix, cu o voce vorbind despre o mișcare ciudată petrecută puțin timp în urmă) se transformă într-un handy-cam movie despre contrastul dintre normalitatea unei camere de hotel și anormalitatea societății din afara ei. Începând în Bethleem și sfârșindu-se de cealaltă parte a Zidului Separator, DIRTY PICTURES este o mostră de meta-cinema amintind de Chris Marker, ce relatează experiența personală a regizorului legată de ocupația israeliană din Palestina, reușind să aducă monstruozitatea istoriei la proporții umane. (Bianca Bănică, BIEFF)

Câştigătoare a prestigiosului Premiului Turner oferit de Tate Museum Londra, Laure Prouvost jonglează precaut cu notiunile de distanță și intimitate în suprarealistul GRANDMA’S DREAM. Testând limitele dintre realitate și ficțiune, scurtmetrajul alunecă subtil dinspre aspiratiile candide ale bunicii artistei către imagini violente și senzuale ale dorinţelor şi tristeţilor reprimate. Impersonalitatea stock footage-ului contrastează cu sensibilitatea naivă a voice-over-ului şoptit. Juxtapunerea și suprapunerea imaginilor după logica fluxului conștiinței creează o lume în care spectatorul se pierde într-un vârtej de frustrări tăcute şi biografii inventate. (Diana Mereoiu, BIEFF)