Cu Foyer, arta iese în stradă. Ismaïl Bahri se plimbă cu camera de filmat prin Tunis, înregistrând orașul și pe locuitorii săi. Elementul subversiv din acest travelogue artistic e generat de bucata de hârtie albă care obturează obiectivul camerei, creând ca efect o reprezentare neașteptată a realității, ce se schimbă ca nuanță și ton în funcție de capriciile vântului. Cortina-barieră a lui Bahri invită la un nou discurs despre moduri de a privi, propunând de fapt o reinterpretare a parabolei Peșterii lui Platon, în care ecranul devine agora pentru idei și opinii, iar totul, de la artă la economie și politică, devine subiect de dezbatere. Simplitatea înseamnă frumusețe, iar în cazul filmului Foter înseamnă și poezie, căci ce poate fi mai mai intens decât să-ți vezi pe ecran lumea comprimată în forma sa cea mai pură, în timp ce valuri de lumină se întrepătrund pe pânza albă pentru a da naștere unei reprezentări abstracte și totuși atât de familiare a realității? (Andrei Tănăsescu, BIEFF 2017)
