Sixpackfilm Austria

Un film-coregrafie încărcat cu semnificație politică, THAT HAS BEEN BOTHERING ME THE WHOLE TIME ridică întrebări legate de libertate și prohibiție în viața femeilor musulmane. Aici burca reprezintă o formă de auto-exprimare. Spectatorul este ţinut la distanță prin cadre disparate înfățișând un trup în mișcare, în timp ce foşnetul hainelor şi sunetul respiraţiei îl implică direct. Din moment ce aşa ceva, de fapt, nu ar fi niciodată posibil în public, mesajul scurtmetrajului nu poate fi transmis decât arătând că filmul în sine este o iluzie. Scena finală, de culise arată că totul a fost doar o reprezentație, deturnând cinema-ul prin cinema. (Bianca Bănică, BIEFF)

Câştigător al premiului pentru Cel mai Bun Scurtmetraj la Veneţia, cel mai recent film al maestrului cinemaului experimental postmodernist Peter Tscherkassky, COMING ATTRACTIONS este un omagiu adus începuturilor cinema-ului, respectiv conceptului de cinema al atracţiilor. Manipularea fragmentelor din reclame filmate pe face trimiteri la secvențe din filme mute, adoptând limbajul cinematografic specific acestora. Un pas-de-deux al formei şi ritmului, Coming Attractions readuce trecutul în actualitate, oferind o lecţie de istorie a cinemaului care este în egală măsură prilej de reflecţie şi deliciu al simţurilor. (Andrei Tănăsescu, BIEFF)

Ghidați de o voce suspicioasă și de filmări realizate de cineva din interior, avem șansa unei priviri în exclusivitate în culisele intrigilor malefice ale unei națiuni. Țara? Iran. Operațiunile sale secrete? Dezvoltarea armelor nucleare și un program la nivel național de instruire având ca scop terorismul subversiv internațional. Puțin câte puțin, atracțiile turistice ale unei țări și farmecul său cultural sunt întoarse pe dos, alimentând tehnicile occidentale de propagare a fricii. O re/deconstrucție înfricoșătoare a manipulării media ca propagandă, fapt care a devenit atât de răspândită în era digitală, Empire of Evil ne îndeamnă să punem la îndoială mesajul, căutând în el fisuri didacticiste (sau luptători de gherilă în chip de pui și roboți ucigași deghizați în manechine). (Andrei Tănăsescu, BIEFF 2018)

Prim planuri fetişizate schiţează lumi vizuale minunat de tulburătoare şi fascinante. Fiecare cadru atinge climaxul dorinţei şi fanteziei; obiectul și subiectul privirii se contopesc. Filmul se încheie cu o scenă de alpinism într-o furtună de zăpadă. Cele cinci protagoniste urcă zidul montan și, aparent fără frânghii, înaintează hotărât, trecând dincolo de limitele ecranului. Cu un umor subtil şi cu actori superlativi (umani şi non-umani), Katrina Daschner reuşeşte să pună în scenă cu măiestrie în Horse Boobs rupturi şi stări de iritație, atât de necesare actului de a dezvălui şi de a dori. (Christiane Erharter)

Întorcând spatele, metaforic vorbind, stereotipiilor formale și narative și întreptându-și atenția - și camera - către o latură mai sumbră a Californiei, Gerhard Treml și Leo Calice se distanțează de abordările prudente ale acestui teritoriu american în cinema. Trei momente prezintă trei personaje care s-au retras in deșert pentru a se elibera de anxietățile provocate de o societate din ce în ce mai apăsătoare. Șamanul schizofrenic de origine amerindiană, mama terorizată de gândul că fiica ei ar putea cădea victimă pedofililor și femeia care crește viermi de pământ pentru reciclarea deșeurilor organice și susține că duce o viață autonomă, sunt înfățișați minimalist, în secvențe statice filmate în plonjeu, cu poveștile lor narate din off pe un ton calm, în contrast cu conținutul neliniștitor. Autorii au ales un unghi și o perspectivă aproape imposibile pentru a filma și a spune aceste povești profund umane, într-o manieră cinematografică în care intimitatea și detașarea apar într-o combinație unică. (Ioana Florescu, BIEFF 2017)

Izolându-se de lumea exterioară şi de contactul uman real, omul urban îşi reinventează identitatea în mediul virtual, în METUBE de Daniel Moshel, un omagiu savuros de obraznic adus nenumăraților artiști în căutarea auto-exprimării prin rizomii YouTube-ului. Faimosul tenor de operă August Schram joacă rolul protagonistului blând si chel a cărui prestație din Carmen de Bizet este întreruptă de mama lui grijulie. De acolo, one-man show-ul dezlănțuie o avalanșă exuberantă de genuri (masculine, feminine şi cinematografice), reflectând personalitățile caleidoscopice ale internetului, celebrând de asemenea diva noastră interioară. (Andrei Tănăsescu, BIEFF)

DIARY OF SOMEONE WAITING ilustrează rutina vieții non-eroice a unor tineri soldați care păzesc granița, pregătindu-se pentru un război care nu vine, așteptând să prindă imigranți care nu apar niciodată,  distrându-se în zăpadă ca niște băieți de doisprezece ani veniți în tabără. Cu umor absurd, beckettian, orice urmă de autoritate dispare atunci când soldații încep să se filmeze unul pe celălalt. Filmul este o descriere generică a ceea ce viața însăși devine la un moment dat: o lungă așteptare ca ceva să se întâmple. Aruncând o privire atentă care schițează observații exacte, filmul explorează sinele adevărat al acestor soldați, pe timp de pace, atunci când ei înşişi trebuie să decidă cine sau cum să fie. (Bianca Bănică, BIEFF)