Institutul Italian de Cultură „Vito Grasso”

Un film hipnotic, incredibil de atractiv vizual, BEAUTY animă picturi clasice ale unor artiști precum Caravaggio, William Bouguereau și alții, pentru a explora experiențele și trăirile umane esențiale. Rino Stefano Tagliafierro pornește de la reprezentări ale inocenței (prunci, copii și îngeri) ce evoluează în studii ale sexualității, durerii, bătrâneții și morții. Toate sunt amplificate de o coloană sonoră ambientală ce evocă sentimente atât pasionante, cât și de înfricoșare. Acest film este o experiență senzorială unică, ce reînsuflețește picturi clasice şi cercetează dualitatea fundamentală a naturii umane, deopotrivă, demonică și divină.  (Gabriela Lupu, BIEFF)

O plajă îngheţată în timp, ca într-un instantaneu: oamenii se bucură de soare, un copil îşi mănâncă îngheţata, în timp ce tatăl îl pozează. Însă în cadru apare încă un personaj. Înaintând cu greu prin valuri către uscat, un grup de refugiaţi se îndreaptă către siguranţa incertă a plajei, scăpaţi de moartea aproape sigură. Prezentat în premieră la Berlinale 2016 şi inspirat de o fotografie de Juan Medina, Summer este un comentariu politic inteligent şi ingenios despre criza umanitară contemporană. Combinând modelarea 3D cu filmarea pe 16 mm, filmul plasează în contrast noţiunile de stază şi mişcare, de moment şi durată şi dezvăluie cât de eliberator este faptul de a-ţi fi recunoscute suferinţele, dar şi cât de limitate sunt de fapt posibilitățile fotografiilor de a spune poveştile pe care le consumăm cu atâta ușurință. (Diana Mereoiu, BIEFF 2017)

Un marinar visează la o patrie pe care nu a avut-o vreodată și o construiește în imaginație zi după zi. Inspirat de drama Marinarul de Fernando Pessoa, The Sailor tematizează crearea poveștii și necesitatea de a folosi o limbă inventată pentru a o exprima. În filmul lui Giovanni Giaretta, imaginile, voice over-ul și subtitrarea eșuează în mod deliberat să se sincronizeze. Legăturile dintre ele rămân seducător de ambigue. Imagini de peisaje sunt abstractizate prin filtre de culoare, o voce feminină vorbește în limba Na’vi (limbă inventată pentru filmul Avatar), iar  în subtitluri se meditează asupra relației dintre imagini, cuvinte și fantezie. Precum protagonistul care nu mai poate face distincția între realitate și dorință, The Sailor rămâne într-un tărâm intermediar și refuză să distrugă multiple posibilități estetice și narative spunând povestea până la sfârșit. (Ioana Florescu, BIEFF 2018)

Degete care despart languros buzele paginilor unei cărţi, bretele de rochii care alunecă de pe corpuri albe ca laptele, priviri senzuale ce atrag spectatorul într-un act provocator de voyeurism artistic. Rino Stefano Tagliafierro revine la BIEFF cu Peep Show, animând picturi clasice precum în precedentul său Beauty, de data aceasta concentrându-se asupra plăcerilor senzoriale ale artei erotice. Pendulând între sugestiv și explicit, în acest omagiu fermecător adus istoriei artei, regizorul merge pe urma senzualității de-a lungul diferitelor perioade istorice şi culturi, stăpânind cu măiestrie alternanța dintre plăcuta încordare și desfătătoarea eliberare de tensiune voyeuristă. (Diana Mereoiu, BIEFF 2017)