Rusia

O serie de gânduri psihanalitice exprimate prin intermediul voice-over-urilor, asociate cu imagini ale unor părți ale corpului care reconstruiesc un trup cu sugestii sexuale violente. ALL WE NEED IS SLAVES este un experiment de montaj cu un ritm foarte precis, prezentând un concept original de combinație a zonelor erogene din corp cu organele de simț, formând puzzle-ul unui vis Sambuca în care delirul preia controlul. Colajul nu lasă loc de interpretare spontană, întrucât transformarea imaginilor și succesiunea lor este extrem de rapidă. Astfel, ideile spectatorului în legătură cu filmul se formează strict în subconștient. (Bianca Bănică, BIEFF)

Acțiunea filmului gravitează în jurul unui intelectual, citadin prin excelență (rol jucat de Bartas însuși), care pornește într-o scurtă escapadă estivală la casa lui de la țară, însoțit de fiica lui (rol interpretat de Ina Marija Martaite, fiica lui Bartas în viața reală) și de partenera lui, o violonistă (interpretată de violonista Lora Kmielliauskaite). Sau e vorba de mai mult decât atât? [...] Personajele, care nu au nume, ceea ce ne dă de înțeles că sunt emblematice, se zbat în miezul unei crize personale, pe care fiecare se străduiește, cu disperare dar fără vreun succes, să o înțeleagă. Captive în încadrări strânse, personajele lui Bartas încearcă mereu, fiecare în felul său, să răzbată până la celălalt, dar nu pot depăși o reținere în a-și exprima trăirile și teama de a rosti vorbele pe care ceilalți le așteaptă.  Sunt în permanenta căutare a cuiva pe care să se  poată sprijini și a unor răspunsuri la întrebări pe care nu sunt capabili să le formuleze.  [...] Învăluit în imaginea feerică a naturii aflate într-o stare de linște deplină, pe care doar prezența omului o tulbură, filmul e o reflexie dureroasă, meditativă și tristă asupra momentului în care viața ajunge într-un punct fără întoarcere, la fel ca cea a personajului pe care Bartas a ales să-l joace el însuși. (Dan Fainaru, Screen Daily)

'Oamenii au mereu îndoieli' - îi spune un tată fiicei sale. 'Închipuie-ți că, dintr-o dată, totul ar fi limpede. Ce-ai face?' Într-adevăr, ce ar fi de făcut? Atare întrebări înlocuiesc acțiunea în filmul lui Sharunas Bartas, Peace to Us in Our Dreams, un film de o tristețe nesfîrșită,  în care un tată, fiica lui și o violonistă care îi e parteneră, meditează asupra Marilor Teme ale vieții în timpul unei escapade la țară.  Bartas preia rolul principal, cel al tatălui înstrăinat de fiica sa. Îi arată o secvență dintr-un homemovie, în care întrezărim imaginea fetiței într-un carusel, împreună cu mama ei. Fiica - rol jucat de Ina Marija Bartaite, este fiica regizorului, iar mama din secvența home video e Katia Golubeva, mama reală a fetei, trecută în neființă în 2011. Toate acestea  impregnează filmul cu un sentiment al pierderii, care plutește asupra întregii escapade rurale. E vară, dar lumina naturală sugerează nu o dată o atmosferă rece, emanată de semiîntunericul cenușiu. Lenser Eitvydas Doshkus crează cadre uluitoare, iar în unele momente, imaginile au un efect aproape paralizant, deși e vorba de simple cadre cu ceață, pomi bătuți de vând sau picături de ploaie căzând în apa mișcătoare  a lacului. (Ben Kenigsberg, Variety)

THE SHADOW OF YOUR SMILE aruncă o privire la plăcerile ascunse care pândesc printre VHS-urile cu filme pentru adulţi. Un protagonist invizibil porneşte o casetă video. Zâmbetul enigmatic al unei tinere umple ecranul, în slow motion, făcându-ne să ne imaginăm o poveste de dragoste neîmpărtăşită între ea şi personajul invizibil. Cu toate acestea, când materialul filmat începe să se autocenzureze din cauza calibrării instabile a imaginii, filmul este derulat rapid de către privitorul tipic, nerăbdător, iar presupusa poveste de dragoste ia o turnură neașteptată. Dmitriev se joacă liber cu aşteptările privitorului în timp ce explorează posibilitatea redefinirii semanticii imaginilor prin manipularea sunetului şi scoaterea lor din context. (Andrei Tănăsescu & Diana Mereoiu, BIEFF)

În opt tablouri, vedem diferite ipostaze din viața profesională a unei rusoaice născută în 1993. Job-urile ei variază de la a ține evidența prezenței la muncă a celorlalți la gestionarea un bordel. În fiecare spațiu de lucru, Nastya și colegii care o înconjoară privesc împietriți direct la cameră, în timp ce un comentariu sec ne dezvăluie detalii referitoare la context, pe care îl prezintă sub forma unei înșiruiri de cuvinte-cheie. “Absolventă - acum jurnalistă. Depresie suicidală, delir paranoid.” Un portret livid al unei tinere femei care se află întotdeauna pe punctul de a deveni șomeră, EIGHT IMAGES… evocă cei 780 de mii de tineri ruși care, deși au studii superioare, sunt nevoiți să accepte posturi pentru care sunt supracalificați. (Ioana Florescu, BIEFF 2019)

Filmat în spectaculoasele peisaje ruseşti, THE GREEN SERPENT explorează sentimentele conflictuale trezite de consumul de vodcă, de la impulsuri creative, la comportamente (auto)distructive. Confesiunile sincere ale celor intervievaţi care vorbesc despre tranziţia de la agonie la extaz şi vice-versa devin treptat meditații existențiale neprețuite. Prezentată inițial ca o metodă masochistă de evadare din realitate, implicit de căutare spirituală, băutura devine substanţa care le aduce revelarea creativă a sufletului, făcând posibilă trascendența și atingerea chintesenței. (Gabriela Lupu, BIEFF)

SUN DOG pornește de la imaginea macro a unei Rusii de care nu-ți poți da seama niciodată dacă este apocaliptică sau realistă și se apropie de micro-ul adesea lynchian al câtorva vieți aglomerate în apartamente sărăcăcioase de bloc. JESPERS construiește un univers parcă prins într-o noapte de viscol eternă, inhabitat de gopnici și băbuști ale căror vieți se desfășoară în relanti, unde niciodată nu este clar dacă momentul dezastrului este pe cale să se petreacă, sau este deja cu mult în trecut. (Flavia Dima, BIEFF 2020)