„Asemeni unei colaborări între Monty Python și Samuel Beckett, în ultimele zile ale Noii Obiectivități. Trebuie doar să te uiți, apoi să apuci o plasă și să încerci să-ţi convingi sufletul să coboare înapoi din tavan.” (Robbie Collin, The Telegraph)
„O cavalcadă de ciudățenii, umor, banalitate și chiar groază... reușește trucul unic Anderssonian de a nu te face să observi doar absurditatea existenței, ci şi să-ţi amintească să iubești acest absurd. Viața este improbabilă, oamenii sunt ridicoli, iar lumea este crudă: nu-i așa că-i extraordinar?” (Jessica Kiang, IndieWire)
„Un mix între o banda desenată Unde e Waldo? și o fotografie de Gregory Crewdson, cel mai bun mod de a-l aborda este asemenea unui tablou de mari dimensiuni sau unui film de Jacques Tati. Unde alți regizori caută momente excepționale, Andersson încearcă să surprindă poezia lumescului.” (Peter Debruge, Variety)
Încheind trilogia despre ce înseamnă a fi om (alături de Songs From the Second Floor şi You, the Living), A PIGEON SAT ON A BRANCH REFLECTING ON EXISTENCE îi urmăreşte pe Sam și Jonathan, o variantă moderna a lui Don Quijote şi Sancho, doi agenți de vânzări, ce fac comerț ambulant cu diverse mărunţişuri. Sam, care se consideră creierul operațiunii, îşi tratează cu superioritate tovarăşul. Jonathan e lent și flegmatic, găsindu-și fericirea în simplul act de a mânca. Purtându-ne într-o drumeție caleidoscopică prin mai multe destine umane, cei doi inspiră în aceeaşi măsură ilaritate şi solemnitate. Parcurgem filmul, degustând frumusețea și absurditatea momentului prezent, înconjurati de oameni mult prea similari cu noi. Este o călătorie care dezvăluie frumusețea momentelor singulare, meschinăria unora, umorul și tragedia ascunsă în noi, grandoarea vieții, precum și fragilitatea fundamentală a omenirii.
