Quinzaine Cannes: Jodorowsky Focus

„Reputația domnului Jodorowsky pentru extremism și inventivitate suprarealistă este susținută de imagini grotești, tulburătoare și comice care caută anume zonele de maximă sensibilitate sexuală, socială şi politică.(...) Amestecul de eleganță vizuală şi perversitate amintește de Luis Buñuel, dar şi de compatriotul domnului Jodorowsky, Raúl Ruiz. Străzile din Tocopilla sunt îmbibate în acelaşi tip de realism magic ce a animat satul Macando al lui Gabriel García Márquez de partea cealaltă a continentului, precum și de un sentiment tragic al istoriei.” (A. O. Scott, The New York Times)
 
Idolatrizat de fanii cult movies şi cunoscut pentru faimoasele sale filme suprarealiste din anii ’60 şi ’70 (EL TOPO, THE HOLY MOUNTAIN) ce amestecă elemente mistice, violenţa sexualizată şi provocarea religioasă, „marele vrăjitor al midnight movies” (aşa cum este numit de publicaţia The Hollywood Reporter) revine pe marile ecrane după o absenţă de aproape 25 de ani cu lungmetrajul său din 2013, THE DANCE OF REALITY. O privire semi-auto-biografică asupra copilăriei regizorului din orășelul cilian Tocopilla, în anii 1930, filmul combină istoria personală a lui Jodorowsky cu metafore, mitologie şi poezie, reflectând filosofia cineastului comform căreia realitatea nu este una obiectivă, ci mai degrabă un dans creat de către imaginaţia noastră.
 
Cu cineastul însuşi în postura de narator şi ghid în universul filmului, „prima jumătate îşi îndreaptă atenţia câtre tânărul Alejandro şi relaţia sa complicată cu părinţii – tatăl său, Jaime (interpretat de fiul regizorului, Brontis Jodorowsky), o brută obsedată de Stalin şi de a-l transforma pe băiatul său aparent efeminat într-un bărbat, prin orice mijloace necesare; mama sa, Sara, este un tip excesiv de grijuliu al cărei fiecare cuvânt este literalmente cântat ca o arie de operă. În cea de-a doua jumătate a filmului, accentul cade pe Jaime și pe convertirea sa dramatică de la comunism la radicalism, care-l face să-și abandoneze familia şi să pornească  într-o misiune de asasinare a odiosului lider militar, Carlos Ibanez, o misiune care amenință să-l mutileze atât fizic, cât şi spiritual.” (Peter Sobczynski, rogerebert.com)

Într-un Miami mitic, THE VOICE THIEF urmăreste odiseea nocturnă a protagonistului aflat în căutarea vocii pierdute a soţiei sale cântăreaţă de operă, timp în care întalneşte o prostituată pitică, un travestit şi vaginul ei picurând aur şi multă îndoieli de sine. „Infuzat cu umor şi absurd, filmul este o fantezie neo-extravagantă ce amestecă drama romantică dulce-amară şi un grotesc de proporţii ego-maniacale. Multiplele sale niveluri de înţeles sunt captivante: este în aceeaşi măsură un eseu axat pe căutarea esenţei umanităţii, pe cât este o contamplare a sinelui alienat într-o lume invadată de supra-sexualitate, rebeliune şi disperare.” (Ioana Mischie, Nisimazine)