Parteneri
-
Centrul Național al Cinematografiei
-
Goethe-Institut
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
- You are here: Acasă > NEW ACID
Sunteți aici
Online -
Miercuri, 25 Noiembrie, 2020 - 21:00
Scenariu:
Basim Magdy
Imagine:
Basim Magdy
Montaj:
Basim Magdy
Sunet:
Basim Magdy
Efecte speciale:
Danielle Küchler Flores
Producător:
Basim Magdy
O grădină zoologică în care animalele au dat join pe chat. Între imagini luxuriante, filmate pe 16mm, prin crăpături se strecoară mesaje dintr-un super-id colectiv: de la „cf? mergem la tn acasa?” și glumițe sarcastice a la Twitter, la mesaje existențialiste și cvasi apocaliptice. Punând în tensiune imagini ale lumii naturale cu dicteul automat al algoritmilor textuali care, pe alocuri, par să capete conștiință proprie, Basim Magdy fuzionează două universuri diametral opuse și obține o nouă lume stranie, în care aberațiile comunicării digitale online sunt dezgolite în fața noastră. (Flavia Dima, BIEFF 2020)
Regizor:
BASIM MAGDY (n. 1977) este un artist de origine egipteană stabilit în Basel, Elveția. Este absolvent al facultății de arte frumoase din cadrul Universității Helwan din Cairo, el expunând în numeroase expoziții individuale pe întregul mapamond, la instituții prestigioase precum MoMA, Royal Academy of London și Kunsthalle Berlin. Câștigător al premiului „Artist of the Year 2016” al Deutsche Bank și al premiului Abraaj Art Prize, BASIM MAGDY a regizat un număr de 13 filme, premiate în festivaluri precum CPH:DOX și Curtas Villa do Conde
Contact:
Basim Magdy
Festivaluri, premii:
Locarno Film Festival 2019 / International Film Festival Rotterdam 2020 / Vancouver International Film Festival 2019
„Mai multe animale conversează prin SMS. Din schimburile lor banale de cuvinte transpar vid existențial, conflict și rivalitate. Aparența lor fizică oglindită lasă să se înțeleagă că ar fi capturate într-o emisiune de tip reality T.V., în care domină incertitudinea și neîncrederea. Sentimentul de nesiguranță și escapismul induse de către mediile sociale stau ca dovadă a faptului că măcar o parte dintre aceștia nu sunt bots. Ei chestionează egoismul, auto-înamorarea și auto-distrugerea, în timp ce „urâții” își fac apariția cu „ochelarii lor de soare kitch”. Este tradiția un alter-ego al rasismului? Și cum rămâne cu nostalgia și naționalismul? Au devenit cu toții întocmai ceea ce au urât dintotdeauna? Adică oameni? O girafă înțelege în sfârșit de ce totul a fost un iad încă de la bun început.” (BASIM MAGDY)