Regie:
GUY MADDIN, EVAN JOHNSON, GALEN JOHNSON
În prologul filmului The Green Fog apare un comutator pe care o mână îl răsucește din poziția 'vorbește' în poziția 'ascultă'. Într-un studio de cinema, un bărbat cu cătușe la mâini și pistolul la tâmplă privește imaginile de pe ecran. Se vede o hartă, un deget indică orașul San Francisco. Mai mulți reporteri stau în fața unei clădiri, gata să transmită știrile printr-un difuzor; publicul așteaptă înfricoșat. Apare podul Golden Gate, scăldat în lumină verde; furtuna se întețește, străzile orașului sunt pustii. Structura acestui film realizat de Guy Maddin, Evan Johnson și Galen Johnson aduce un omagiu filmului lui Hitchcock Vertigo: un montaj amețitor de imagini cunoscute și necunoscute din filme și emisiuni TV, toate având legătură cu San Francisco Bay Area. Din această comoară de material filmic, regizorii au creat o fantezie cinematografică ce își acaparează spectatorii și nu le mai dă drumul. (Berlinale 2018)
„În maniera caracteristică imaginației lui Maddin, felul în care The Green Fog este construit dezvăluie o sensibilitate aparte pentru ceea ce este bizar și voios de pervers. Discontinuitatea este uneori foarte accentuată, într-un fel specific suprarealismului... Este un film exuberant, celebrativ, adesea extraordinar de amuzant; este de asemenea un film de o melancolie stranie, care exercită o misterioasă fascinație.” (Jonathan Romney, Film Comment)
„Maddin a ajuns într-o etapă a carierei sale, în care se poate spune că stăpânește un anumit mod, specific lui, de a face filme, pentru care a cules, de altfel, o doză semnificativă de aprecieri. Dar în loc să continue să facă filme de același fel, în ultimii ani regizorul a ales să își găsească noi colaboratori și să experimenteze metode complet diferite, ajungând astfel să își îmbogățească repertoriul stilistic. The Green Fog este fără îndoială opera unui artist îndrăzneț și vizionar.” (Michael Sicinski, Letterboxd)
„Dincolo de a cufunda binecunoscuta atmosferă a orașului în nuanțele verzui din Vertigo, această ceață capătă o semnificație bulversantă, conducând filmul spre teritoriul de vise febrile al celorlalte filme realizate de Maddin. Până și atunci când se folosește de cele mai convenționale ingrediente posibile (inclusiv un moment amuzant cu un videoclip al trupei NSYNC) și de unul dintre cele mai cunoscute locuri de pe pământ, Guy Maddin știe cum să facă lucrurile să ia o întorsătură ciudată.” (John DeFore, The Hollywood Reporter)
„Cumva, în ciuda diversității fragmentare a imaginilor și a faptului că nu conține foarte mult dialog […], The Green Fog rămâne inteligibil și remarcabil de coerent, chiar și pe măsură ce direcțiile narative se multiplică, deviază sau preschimbă [...] În esență, filmul ne confruntă cu un mod genial de a aborda meta-narațiunea, ridicând întrebări legate de realitate și reprezentare, timp și spațiu, stiluri și sexe, identitate individuală și urbană, cusătură cinematografică și casting etc.” (Geoff Andrew, Sight & Sound)
