- You are here: Acasă > THIS TIME, LAST YEAR
Sunteți aici
Cinema Elvire Popesco -
Joi, 11 Decembrie, 2014 - 20:00
Scenariu:
Ana Maria Savin, Andrei Vâlcu, Irina Radu
Distribuție:
Ana-Maria Preduț, Tatiana Moise, Andrei Ion
Imagine:
Andrei Vâlcu, Ana Maria Savin, Teodor Horea
Montaj:
Andrei Vâlcu
Sunet:
Andrei Vâlcu
Producător:
Ana Maria Savin
Producție:
UNATC National University of Theatre and Film “I. L. Caragiale” Bucharest
Premieră mondială
Un home-movie filmat de-a lungul unui sfârșit de săptămână petrecut la țară, THIS TIME, LAST YEAR prezintă o prietenie aproape simbiotică între două fete şi ceea ce se întâmplă atunci când apare o a treia persoană. Filmul devine o transpunere audio-vizuală a unei pagini de jurnal în care amintirile și sentimentele sunt colate într-un mod eliptic, păstrând acea doză de iraționalitate inerentă iubirii. Cu o estetică neornamentată, la limita dintre film-jurnal şi found footage, This Time, Last Year de Ana Maria Savin explorează nu doar legăturile ataşamentului emoţional şi consecinţele acestuia, ci şi implicaţiile memoriei şi metamorfoza ei înşelătoare.
Regizor:
ANA MARIA SAVIN este o regizoare de 22 de ani din București, absolventă a Facultății de Film, secția Regie, din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală şi Cinematografică București. Pe lângă regie, interesele ei se îndreaptă și către fotografie și documentarea vieții din jurul ei. În ceea ce privește estetica filmelor sale, Ana Savin explorează genul docu-ficțiunii și preferă să lucreze cu actori neprofesioniști, utilizând echipamente puțin sofisticate. În timpul celor trei ani universitari, tânăra a călătorit în SUA, unde a lucrat ca menajeră într-o faimoasă stațiune, utilizând acest context drept pretext pentru o documentare fotografică ce va fi transformată, curând, într-o expoziție.
Contact:
anaa.savin[at]gmail[dot]com
Statement-ul regizorului:
Întotdeauna am avut un interes sincer pentru prietenie. Ca să fiu mai explicită, pentru prietenia între fete. Întrucât nu am avut frați sau surori, am îndeplinit cerința sorții de a avea cea mai bună prietenă pe viață. Să crești alături de cineva de aceeași vârstă cu tine îți oferă o anumită stabilitate. Pentru mine, a fost o prietenie a evadării. Felul în care am interacționat cu prima mea prietenă s-a transformat într-un șablon pentru relațiile mele viitoare. Dar am avut întotdeauna în minte o întrebare. Știu, din experiența altora, că prieteniile, uneori, nu durează pentru totdeauna. Am crescut cu această frică. Mi-am imaginat mereu că prietena mea cea mai bună va fi una dintre puținele persoane cu care încă voi ține legătura când voi avea 60 de ani. Și îmi tot spuneam că poate dacă eram rude de sânge, aceasta nu ar fi fost una dintre temerile mele, pentru că, în tabloul meu ideal, frații și surorile rămân întotdeauna împreună, orice s-ar întâmpla. Așadar, cum se dezvoltă o prietenie de-o viață? Cum va fi când una dintre ele va avea un prieten și cealaltă nu? Cum vor reuși să rămână împreună? Vor fi geloase? Le va distruge asta prietenia? Dacă una va avea o viziune diferită asupra vieții, cealaltă va accepta asta? Poate prietenia adevărată să fie mai puternică decât legăturile de sânge? (Ana Maria Savin)
Întotdeauna am avut un interes sincer pentru prietenie. Ca să fiu mai explicită, pentru prietenia între fete. Întrucât nu am avut frați sau surori, am îndeplinit cerința sorții de a avea cea mai bună prietenă pe viață. Să crești alături de cineva de aceeași vârstă cu tine îți oferă o anumită stabilitate. Pentru mine, a fost o prietenie a evadării. Felul în care am interacționat cu prima mea prietenă s-a transformat într-un șablon pentru relațiile mele viitoare. Dar am avut întotdeauna în minte o întrebare. Știu, din experiența altora, că prieteniile, uneori, nu durează pentru totdeauna. Am crescut cu această frică. Mi-am imaginat mereu că prietena mea cea mai bună va fi una dintre puținele persoane cu care încă voi ține legătura când voi avea 60 de ani. Și îmi tot spuneam că poate dacă eram rude de sânge, aceasta nu ar fi fost una dintre temerile mele, pentru că, în tabloul meu ideal, frații și surorile rămân întotdeauna împreună, orice s-ar întâmpla. Așadar, cum se dezvoltă o prietenie de-o viață? Cum va fi când una dintre ele va avea un prieten și cealaltă nu? Cum vor reuși să rămână împreună? Vor fi geloase? Le va distruge asta prietenia? Dacă una va avea o viziune diferită asupra vieții, cealaltă va accepta asta? Poate prietenia adevărată să fie mai puternică decât legăturile de sânge? (Ana Maria Savin)