OUT

“Similar ritualurilor de exorcizare descrise în literatura iudaică (dybbuk) sau în cinematografia populara (Exorcistul), demonul care vorbeşte prin gura “sclavei” este şi nu este ea insasi. femeia rosteşte citate întregi din discursurile actualului ministru de externe al israelului, Avigdor Lieberman, cunoscut ca unul dintre cei mai înverşunaţi reprezentanţi ai extremei drepte din israel. ideologia lui rasistă şi naţionalistă este demonizată în film, dar, in acelasi timp, ea nu apare ca un rău de provenienţă externă, ci ca element înrădăcinat în trupurile erotizate ale tinerilor israeliţi. Privind lucrurile din acest punct de vedere, Rosen ploblematizează renegarea moralizatoare și confortabilă a evreului de origine rusa lieberman şi lanseaza ipoteza ca autorul filmului, participantii şi spectatorii s-ar putea să împărtăşeasca viziunea acestuia despre lume. OUT devine astfel un film hibrid. Are elemente de documentar (despre retorica extremei drepte din israel si comunităţile sale sexuale libertine), de ficţiune, cu trimitere către genul horror, elemente de film erotic şi de reflecţie politică. filmul e un hibrid şi ca structură. ritualul care stă în centrul filmului e flancat de două secvenţe distincte ca stil cinematografic. Prima, un interviu cu cele două protagoniste sado-masochiste, pare la început să fie un documentar clasic despre experienţele lor personale în contextul comunităţii sado-masochiste din israel, dar curând alunecă înspre alte coordonate, una dintre ele devenind posedata, iar cealaltă, exorcista. secvenţa muzicală de la final e un cântec pe versurile poeziei lui esenin, scrisoare mamei. filmată într-un singur cadru, are nu numai darul de a amplifica şi de a complica rezonanţa emoţionala provocata de secvenţele anterioare, dar este, în acelaşi timp, un omagiu, direct, chiar dacă distorsionat, adus secvenţei finale dintr-un alt film-hibrid care tratează sexualitatea şi politica radicale: WR, The mystery of the organism de Dusan Makavejev.” (ROEE ROSEN despre OUT)