Parteneri
-
Centrul Național al Cinematografiei
-
Goethe-Institut
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
- You are here: Acasă > PLAYBACK
Sunteți aici
Online -
Miercuri, 25 Noiembrie, 2020 - 19:00
Scenariu:
Agustina Comedi
Distribuție:
Marcos García, La Delpi, Martín Shanly
Imagine:
Magalí Mérida
Montaj:
Valeria Racioppi
Sunet:
Guido Deniro
Producător:
Magalí Mérida
În Cordoba sfârșitului anilor 80, după căderea dictaturii militare, proaspăt-regăsita libertate a comunității LGBTQI+ este decimată de către criza HIV-SIDA. La Delpi, una dintre puținele drag queens ale scenei care au supraviețuit până în prezent, spune povestea dulce-amăruie a acelor ani peste imagini VHS inedite, oprindu-se pe imaginea lui La Colo - al cărui final tragic îl reimaginează, dând playback realității. O capsulă de timp care aduce un omagiu comunității queer și a încercărilor istorice prin care aceasta a trecut, cât și formelor sale de rezistență. (Flavia Dima, BIEFF 2020)
Regizor:
AGUSTINA COMEDI (n. 1986) este o cineastă și scenaristă argentiniană stabilită în Córdoba, Argentina. Filmul ei de debut, TĂCEREA E UN CORP ÎN CĂDERE / EL SILENCIO ES UN CUERPO QUE CAE (2017), bazat pe home movie-urile tatălui ei răposat, a avut premiera mondială la prestigiosul festival de film documentar IDFA și a fost apoi selecționat în peste 50 de festivaluri internaționale. Momentan lucrează la cel de-al doilea lung-metraj al său.
Contact:
María Vera
Festivaluri, premii:
Teddy Award for Best Short Film - Berlinale 2020 / Best Short Film, National Competition - Mar del Plata 2019 / Hot Docs 2020 / New Directors, New Films USA 2020 / Vancouver 2020 / Jeonju 2020 / Sheffield Doc/Fest 2020 / Thessaloniki IDFF 2020 / Melbourne 2020 / Black Canvas Mexico City 2020 / Special Mention of the Jury - Kreivės Vilnius Queer Festival 2020
„Am crescut într-un oraș conservator, de provincie. Familia mea nu era una tradițională, lucru evident datorită figurilor din jurul tatei: prietenii, foștii iubiți, colegii de celulă și tovarășii de pahar. Când tatăl meu a murit, ei au devenit familia mea, „mătușile” mele. Una dintre ele, Delpi, a creat un grup de drag queens în anii optzeci, ele folosindu-și spectacolele pentru a protesta împotriva poliției care le întemnița și tortura, împotriva respingerii familiilor lor și a pierderii prietenilor lor datorită crizei SIDA. Această lume, care devine din ce în ce mai gri pe zi ce trece, trebuie să privim înspre vrăjile, visele și revoluțiile lor, pentru că ele se descurcau de minune la petreceri, la certuri și la iubire, trei lucruri de care avem nevoie urgent în acest moment istoric agonizant.” (AGUSTINA COMEDI)