A brave new world - The Spectre of Dystopia

Acțiunea din IN VITRO este plasată în urma unui dezastru ecologic. Un reactor nuclear abandonat sub orașul biblic Betleem a fost transformat într-o livadă enormă. Folosind semințe de moștenire, colectate în ultimele zile înainte de apocalipsă, un grup de oameni de știință se pregătesc să planteze noi culturi în solul de deasupra. În aripa de spital a complexului subteran, fondatoarea livezii, Dunia, în vârstă de 70 de ani, zace pe patul de moarte, în timp ce Alia, în vârstă de 30 de ani, vine să o viziteze. Alia s-a născut în subteran ca parte a unui program extins de clonare și nu a văzut niciodată orașul pe care este destinată să-l reconstruiască.

Între o casă din pădurea atlantică și o fabrică de țânțari modificați genetic de lângă São Paulo, o relație poliamoroasă, non-binară, se luptă pentru a supraviețui unei epidemii ce ia cu asalt Brazilia. În timp ce în fabrică se nasc zilnic milioane de țânțari în eprubete, dinamica de putere dintre Helmut, Calixto și Tao se intensifică. THE BITE e de găsit la intersecția dintre horror, SF și o dramă queer.

Precum Méliès, SAMAHA își realizează cinemaul cu mijloace simple. Blocuri de text, afișate peste imagini, listează informații științifice despre furtunile solare și aparatele de radio cu unde scurte, utile pentru a asculta astfel de furtuni, înainte ca narațiunea să devină mai personală (și, eventual, inventată). La persoana întâi, naratorul filmului povestește cum, la sfârșitul anilor ’80, atunci când avea 11 ani, un misterios cuplu britanic locuia lângă apartamentul părinților săi din Liban. Prin pereți, se auzea vocea unei femei, repetând secvențe numerice, pe care familia le considera a fi un ritual spiritist, dar care era mai probabil un cod. (Ela Bittencourt, Sight & Sound)

Ce te poate scufunda? Departe de casă, unde au loc infamele alegeri braziliene din 2018, o tânără plutește pe suprafața apei dintr-o piscină. Jos, la fundul apei, e Brazilia, văzută ca un vulcan gata să erupă. Cum e situația acolo, își întreabă mama la telefon. Orice altceva pare frivol. Cum e situația acolo, insistă ea. Filmul hibrid al LUISEI MELLO traduce un atac de panică în cinema – ficțiune, non-ficțiune, un aici concret și un aiurea incert. Doar că aiurea înseamnă acasă, iar atacul de panică nu e unul generic, ci unul al expatului, care trăiește paradoxul de a se simți vulnerabil cu toate că este în siguranță. (Călin Boto, BIEFF 2020)