Parteneri
-
Centrul Național al Cinematografiei
-
Goethe-Institut
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
- You are here: Acasă > UNTITLED SEQUENCE OF GAPS
Sunteți aici
Online -
Miercuri, 25 Noiembrie, 2020 - 19:00
Scenariu:
Vika Kirchenbauer
Imagine:
Vika Kirchenbauer, Rita Macedo
Montaj:
Vika Kirchenbauer
Sunet:
Vika Kirchenbauer
Coloană sonoră:
COOL FOR YOU
Producător:
Vika Kirchenbauer
Într-un colaj de imagini radical diferite între ele, ce îmbină totul de la found footage până la imagini termice și compoziții figurative colorate, UNTITLED SEQUENCE OF GAPS încearcă să răspundă unei serii de întrebări pornind de la conceptul de vizibilitate și pandantul său, invizibilitatea. Între observații de natură fizică și științifică despre limitele spectrului optic sau a undelor electromagnetice și asocieri ce derivă din acestea cu teritoriul memoriei, a percepției de sine și percepția socială, filmul meditează asupra faptului de a vedea și de a fi văzut, cât și asupra intersecției lor. (Flavia Dima, BIEFF 2020)
Regizor:
VIKA KIRCHENBAUER (n. 1983) este o artistă, scriitoare și producătoare de muzică stabilită la Berlin. Tematicile pe care le explorează în munca ei sunt formarea afectivă a subiectului, violența, forme de vizibilitate și invizibilitate și structurile de putere instituțională. Lucrările ei au fost expuse în galerii de artă și festivaluri de film din jurul lumii, iar ea a ținut prelegeri la universități precum NYU și UdK Berlin.
Contact:
VIKA KIRCHENBAUER
Festivaluri, premii:
Berlinale 2020 / New York Film Festival 2020 / Oberhausen 2020 / CPH:DOX 2020 / Doclisboa International Film Festival / Hamburg ISFF 2020 / EMAF Award and VDFK Media Art Prize – European Media Art Festival 2020
„Împletind temele ei predilecte într-un tot unitar, care rămâne totodată fidel ritmului de zig-zag al auto-reflexiei, VIKA KIRCHENBAUER construiește un film-eseu în care lumina este simultan subiectul central dar și metaforă centrală. Evitând capcana recursului la mitologic, cineasta reconstruiește totuși procesul prin care fenomenul natural observabil se transformă în semn și semnificație - pe care le asumă drept subiective. Memorii despre copilărie și adolescență sunt puse față în față cu revelațiile post-factum ale maturității, care structurează concepte naturalizate precum genul, violența, munca și lenea. Dacă cerul este o imagine din trecut, iar fantoma este singura imagine ce poate inversa invizilibilizarea, ce este de fapt invizibilul, odată ce admitem limitele vederii?” (Flavia Dima, BIEFF 2020)