Parteneri
-
Centrul Național al Cinematografiei
-
Goethe-Institut
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
- You are here: Acasă > SILENT STORM
Sunteți aici
Online -
Joi, 26 Noiembrie, 2020 - 19:00
Scenariu:
Anaïs Moog
Imagine:
Anaïs Moog
Montaj:
Pierre Schlesser
Sunet:
Ahmed Maalaoui, Björn Cornelius
Producător:
Gabriela Bussmann
Producție:
GoldenEggProduction
C-un ritm lent, covârșitor, dar ascunzând un tumult gata să erupă - așa se vede marea de pe alte țărmuri: nu drept un spațiu meditativ-romantic, ci drept o imensă graniță între două lumi străine. ANAÏS MOOG alternează prin sunet și imagine, o mare neliniște. Apele învolburate și liniștea pământului, a stâncilor. Vocea unei femei, care e de un calm resemnat, fără putere, deplânge pierderea unui copil, ascunzând în spate o forță egală cu cea a valurilor care se izbesc de mal. Marea e văzută ca spațiu omnipotent, pasiv, dar puternic, deopotrivă necesar și demn de dispreț. MOOG se apropie de un univers puternic subiectiv, oniric, în care suferința acestor persoane e ilustrată de visele pe care le povestesc. Un fel de conectare la un astral al suferinței. Marea, moartea, două simboluri de necuprins, bântuite de pierdere. (Emil Vasilache, BIEFF 2020)
Regizor:
Născută pe 11 decembrie 1996. După ce a terminat un an preparator în cinema la Toulouse și un an preparator în cinema la École Cantonale d’Art de Lausanne (ECAL), ANAÏS MOOG și-a început studiile de licență, în septembrie 2016, la departamentul Cinema/ Cinéma du Réel la Haute École d’Art et Design de Genève. A absolvit în iunie 2019, iar filmul său Tempête Silencieuse (SILENT STORM) a fost selectat în competiția celei de-a 72-a ediții a Festivalului de Film de la Locarno.
Contact:
Yan Decoppet
Festivaluri, premii:
Pardino d’argento Swiss Life - Locarno 2019 / IDFA 2019 / GoShorts Nijmegen 2020 / Palm Springs ISFF 2020 / Molodist Kyiv International Film Festival 2020
„O privire tulburată scanează un orizont fără margini. Apoi putem auzi vântul și valurile. Peste marea calmă, o voce îndurerată mărturisește, în arabă, despre dispariția unui fiu. Apoi niște stânci, niște ruine, precum urme, riduri rămase pe peisaj, pe țărm. Sunetul valurilor devine din ce în ce mai puternic. Marea crește amenințătoare. Și în spiritul care străbate aceste imagini se poate simți Le Tempestaire al lui Jean Epstein sau Man of Aran al lui Robert Flaherty. Imagini bântuite… ”Acum urăsc marea. Nu vreau să o mai văd.” Cu toate astea nu există furie în glasul ei, ci doar un sentiment teribil de resemnare. Valurile de un albastru-închis își arată giulgiul tragic. Apoi vocea evocă un vis, o vizită în tărâmul morților, un ultim tribut. Însă misterul rămâne de neînțeles… Iar filmul se încheie cu o serie de imagini tremurate, filmate pe peliculă de 16mm, asemănătoare cu acelea ale unui vis sumbru. O împăcare care nu vine. (Bertrand Bacqué, HEAD – Geneva)