Competiție internațională: Embracing the Female Gaze
Prezentare curatorială de Diana Mereoiu
Suntem femei sau bărbaţi din cauza a ce facem, sau facem anumite lucruri din cauză că suntem femei, respectiv bărbaţi? Judith Butler a stabilit o delimitare între comportament și gen, dezvăluind astfel măsura în care noțiunile noastre construite despre sex (și, deci, într-o anumită măsură despre identitate) au devenit conexiuni mentale inconștiente, aproape instinctuale.
Programul de competiție Embracing the Female Gaze urmează logica gândirii lui Butler, propunând o deconstrucție și o examinare a relației dintre cuvânt, imagine și semnificație. Analizând tropii filmici, este scos în evidenţă limbajul (în mare parte masculin) cinematografic, dând astfel posibilitatea creării de noi asocieri. Cu inteligenţă şi atenţie, filmele din acest segment înțeleg că, pentru a putea îmbrățișa cu adevărat noi conotații, nu este suficient să ne limităm doar la crearea de noi cuvinte, ci este necesară micşorarea distanței dintre spectator și film. Când ochiul ce priveşte și ceea ce este privit devin unul, atunci pot lua naştere noi moduri de a vedea.
Yann Gonzalez inversează tropi narativi în Islands. El pornește de la scenariul tipic al filmelor horror în care dorința sexuală este pedepsită de un personaj monstruos. Într-o turnură meta-cinematică, filmul devine din duşman prieten, un prieten prin care fantezii emancipate dau naştere una alteia şi se ranforsează reciproc. Regizorul explorează întreg spectrul de plăceri carnale şi cinematice: a privi, a stârni, a trăi de unul singur fantezia, până la a deveni parte din fantezie. Dizolvând limitele dintre spectacol şi spectator, regizorul lasă loc explorării reale a sexualității, într-un spațiu deopotrivă conștient şi subconștient, unde dorința trece dincolo de reguli, iar masculinul şi femininul se modelează reciproc.
Horse Boobs duce mai departe explorarea reprezentăriil, apropiindu-se de asemenea de minimizarea distanţei dintre ochii ce privesc şi ceea ce este privit: obiectul și subiectul privirii se contopesc. Fiecare cadru atinge climaxul dorinţei şi fanteziei. Fiecare prim plan apare ca un fetiş. Lumea vizuală minunat de tulburătoare şi fascinantă creată de Katrina Daschner se încheie cu imaginea celor cinci protagoniste urcănd cu hotărăre un zid montan pe viscol, din ce în ce mai sus, trecând dincolo de limitele ecranului. „Cu un umor subtil şi cu actori superlativi (umani şi non-umani), Katrina Daschner reuşeşte să pună în scenă cu măiestrie în Horse Boobs rupturi şi stări de iritație, atât de necesare actului de a dezvălui şi de a dori.” (Christiane Erharter)
What Happened to Her este o explorare criminalistică a obsesiei noastre culturale pentru imaginea cadavrelor feminine pe ecran. Combinând secvențe din filme de ficțiune şi din seriale TV poliţiste cu experiența unei actrițe distribuite în roluri de moartă, filmul este o meditație critică asupra motivului cadavrului feminin. Narațiunea vizuală a genului, consolidată prin repetiţie insistentă și penetrantă, se dezvăluie ca un tablou vivant atent structurat. În același timp, experiențele de fizic invadat și de exploatare povestite de vocea actriței destramă iluzia. Rezultatul goleşte de conţinut un clişeu filmic care revine mereu, cu atracție magnetică. (Kristy Guevara-Flanagan)
Into All That Is There continuă prin a deconstrui „experiențele umane de bază printr-o combinație de zgomot, imagini și cuvinte”, după cum artista vizuală Laure Prouvost însăşi spune într-un interviu pentru revista Sleek. „Încercam să traduc emoția, [precum și] subconștientul bunicului meu. Am vrut să explorez ideea de plăcere și de anxietate. Această creaţie a fost o îndelungă metamorfoză. Dintr-o dată, sapi această gaură şi apoi împrumuţi perspectiva unei insecte ieşind din cocon, care vrea să înghită tot ce vede și apoi moare încet, consumată până la epuizare de propriul său consum. Este un comentariu asupra umanităţii şi a modului în care consumăm imagini.”
Folosind și exploatând arhetipuri, Strangely Ordinary This Devotion este o explorare viscerală a domesticității sălbatice, a dorinței queer și a fanteziei într-o lume aflată sub amenințarea schimbărilor climatice. Filmul propune o abordare radicală a colaborării și concepției despre familie. Cele două regizoare colecţionează și organizează imagini și momente care sunt simultan ieșite din comun și banale, dragi și supărătoare, generând rezonanță și contrast cu ajutorul metodelor experimentale de narațiune. (Dani Leventhal, Sheilah Wilson)
Programul de competiție Embracing the Female Gaze urmează logica gândirii lui Butler, propunând o deconstrucție și o examinare a relației dintre cuvânt, imagine și semnificație. Analizând tropii filmici, este scos în evidenţă limbajul (în mare parte masculin) cinematografic, dând astfel posibilitatea creării de noi asocieri. Cu inteligenţă şi atenţie, filmele din acest segment înțeleg că, pentru a putea îmbrățișa cu adevărat noi conotații, nu este suficient să ne limităm doar la crearea de noi cuvinte, ci este necesară micşorarea distanței dintre spectator și film. Când ochiul ce priveşte și ceea ce este privit devin unul, atunci pot lua naştere noi moduri de a vedea.
Yann Gonzalez inversează tropi narativi în Islands. El pornește de la scenariul tipic al filmelor horror în care dorința sexuală este pedepsită de un personaj monstruos. Într-o turnură meta-cinematică, filmul devine din duşman prieten, un prieten prin care fantezii emancipate dau naştere una alteia şi se ranforsează reciproc. Regizorul explorează întreg spectrul de plăceri carnale şi cinematice: a privi, a stârni, a trăi de unul singur fantezia, până la a deveni parte din fantezie. Dizolvând limitele dintre spectacol şi spectator, regizorul lasă loc explorării reale a sexualității, într-un spațiu deopotrivă conștient şi subconștient, unde dorința trece dincolo de reguli, iar masculinul şi femininul se modelează reciproc.
Horse Boobs duce mai departe explorarea reprezentăriil, apropiindu-se de asemenea de minimizarea distanţei dintre ochii ce privesc şi ceea ce este privit: obiectul și subiectul privirii se contopesc. Fiecare cadru atinge climaxul dorinţei şi fanteziei. Fiecare prim plan apare ca un fetiş. Lumea vizuală minunat de tulburătoare şi fascinantă creată de Katrina Daschner se încheie cu imaginea celor cinci protagoniste urcănd cu hotărăre un zid montan pe viscol, din ce în ce mai sus, trecând dincolo de limitele ecranului. „Cu un umor subtil şi cu actori superlativi (umani şi non-umani), Katrina Daschner reuşeşte să pună în scenă cu măiestrie în Horse Boobs rupturi şi stări de iritație, atât de necesare actului de a dezvălui şi de a dori.” (Christiane Erharter)
What Happened to Her este o explorare criminalistică a obsesiei noastre culturale pentru imaginea cadavrelor feminine pe ecran. Combinând secvențe din filme de ficțiune şi din seriale TV poliţiste cu experiența unei actrițe distribuite în roluri de moartă, filmul este o meditație critică asupra motivului cadavrului feminin. Narațiunea vizuală a genului, consolidată prin repetiţie insistentă și penetrantă, se dezvăluie ca un tablou vivant atent structurat. În același timp, experiențele de fizic invadat și de exploatare povestite de vocea actriței destramă iluzia. Rezultatul goleşte de conţinut un clişeu filmic care revine mereu, cu atracție magnetică. (Kristy Guevara-Flanagan)
Into All That Is There continuă prin a deconstrui „experiențele umane de bază printr-o combinație de zgomot, imagini și cuvinte”, după cum artista vizuală Laure Prouvost însăşi spune într-un interviu pentru revista Sleek. „Încercam să traduc emoția, [precum și] subconștientul bunicului meu. Am vrut să explorez ideea de plăcere și de anxietate. Această creaţie a fost o îndelungă metamorfoză. Dintr-o dată, sapi această gaură şi apoi împrumuţi perspectiva unei insecte ieşind din cocon, care vrea să înghită tot ce vede și apoi moare încet, consumată până la epuizare de propriul său consum. Este un comentariu asupra umanităţii şi a modului în care consumăm imagini.”
Folosind și exploatând arhetipuri, Strangely Ordinary This Devotion este o explorare viscerală a domesticității sălbatice, a dorinței queer și a fanteziei într-o lume aflată sub amenințarea schimbărilor climatice. Filmul propune o abordare radicală a colaborării și concepției despre familie. Cele două regizoare colecţionează și organizează imagini și momente care sunt simultan ieșite din comun și banale, dragi și supărătoare, generând rezonanță și contrast cu ajutorul metodelor experimentale de narațiune. (Dani Leventhal, Sheilah Wilson)
